Procesul continuă

Pe mare.

Se fac aproape 3 luni de când primăvara europeană s-a anulat și mai toți am stat izolați, destul de imobili și stresați din diverse motive. Unele lucruri dintre cele care s-au întâmplat și unele reacții ce le-am avut au fost normale, altele poate că nu.
Acum că s-a dat voie sporturilor în aer liber, dar fără contact în faza asta, cred că mai mulți ne gândim (iar) ce urmează. Dar cum am ajuns până aici?
În mare parte nefăcând nimic :D. În martie a existat o dezamăgire evidentă și generală dar o parte dintre noi am continuat să exersăm în speranța că vom relua cumva rapid măcar antrenamentele. E iunie și în fapt n-a fost chiar așa simplu dar e bine c-am mers cumva mai departe. Așa e și filosofia noastră de joc: ne adaptăm constant adversarului. În fapt cam asta cer toate domeniile în zilele astea. Altfel n-ai succes și nici măcar longevitate. (Primul lucru ce trebuie să-l faci e să citești adversarul.) Altă bilă neagră cred că e oprirea funcționării comunității. Deși urma să intrăm în ”sezon” și să ne canalizăm energiile și dorința acolo, n-am reușit, în afară de minimul de efort fizic, să redirecționăm entuziasmul respectiv într-un alt fel de interacțiune și să funcționăm și altfel decât prin rugby pe teren. Cluburi din vest s-au adaptat situației și au găsit metode de a funcționa în izolare deși terminaseră sezonul și ar fi putut lua o pauză. Nu-mi dau seama nici acum ce urmează în condițiile în care în lumea rugby-ului s-a vorbit despre revizuirea profesionalismului și de adaptarea unor reguli vis-a-vis de virus, accesul la terenurile de sport ar rămâne limitat în perioada următoare, vine vara și disponibilitatea noastră nu e la fel de sigură ca până acum sau că situația e pe departe de a fi depășită.
Oricum ar fi, un lucru grozav, în controlul nostru, e dacă reușim să exersăm corpul în continuare. Dorința de a ne juca e mare dar dacă nu poți alerga, nu e nicio distracție.
Altfel sper să rămânem sănătoși până la revenire.
Am auzit multe persoane în perioada asta care se tem de virus pentru că ar avea imunitatea scăzută. Practic cei mai mulți care au murit nu par a fi avut o imunitate de dorit. Apoi mi-am dat seama că nici eu nu am o imunitate grozavă și că în fapt îmi lipsesc anumite aspecte fizice. Am observat asta în raport cu pregătirea pentru rugby.
Cred că atunci când eram în vârful performanței sportive (aș fi depășit-o anul ăsta) am avut și cea mai mare greutate din toate vremurile. După accidentare am slăbit instant 4kg și nici acum n-am recuperat tot (un alt exemplu e colegul din imagine). Apoi îmi amintesc vremuri mai vechi când exersam puțin, că eram mai slăbit, destul de imobil, mă recuperam greu după anumite eforturi (inclusiv nopți albe și alcool) deși eram mai tânăr. Răceam în fiecare iarnă, am avut și sinuzită, iar în unele dimineți aveam și sângerări nazale. Dorința de a practica constant un sport mi-a adus o rutină de exersare fizică, grijă și educație în privința nutriției, respectarea unui program zilnic. A mai fost o perioadă în care am făcut doar dușuri reci timp de un începând din noiembrie (m-am oprit temporar doar pentru că recuperarea presupunea o flexibilitate musculară căreia apa rece i s-ar fi opus).

Observațiile din aceste două perioade (înainte și după angajamentul sportiv) au arătat că în a doua parte am reușit să-mi definesc mai bine corpul și să păstrez o greutate sănătoasă, că mobilitatea și capabilitățile fizice au crescut, că m-am simțit deseori plin de energie nemai având sângerări nazale sau răceli. Adăugând la asta și donarea constantă de sânge am observat că mulți indicatori care înainte aveau un trend descrescător s-au redresat acum. Și nu folosesc nici măcar suplimente alimentare sau alte chestii.
Efortul ăsta ce ține de partea fizică, materială, presupune un anumit ”state of mind” dar îmi dau seama că mai e de lucru aici văzând că dacă aș avea aceași determinare în dobândirea unui skill nou, în finalizarea unui proiect, etc., la fel cum am atunci când vreau un timp mai bun la alergare sau o repetare în plus, cred c-aș fi un om mai bun. E o perspectivă..
Revin.