Vineri înainte de Crăciun Arlechinii s-au întâlnit ultima oară anul ăsta. Nu ne vedem prea des în afara terenului (de pus pe lista ”to do 2020”) dar ocazia asta sigur apare în mai toate agendele noastre. Cred că toată lumea în afara familiilor (deși și noi suntem o familie… netradițională) fac în perioada asta un fel de secret santa, noi facem Dirty Santa. Aduce ”amuzant” în toată chestia asta spre deosebire de celelalte variante.
Anul ăsta ne-am întâlnit în Fire Club tot felul de Arlechini și a fost bine. Acolo e o atmosferă ”rugby-stică” pentru tipi ca noi. Avem chiar 2 vitrine cu dovezi ale existenței noastre. Am citit pe undeva că a le vedea e un ”must do” în viață.
La întâlnirea asta nu doar că ne prostim prin dirty santa dar folosim ocazia pentru a face un bilanț al anului ce-a trecut, stabilim niște ținte pentru anul ce vine, socializăm și petrecem.
Dirty Santa.
Nu o să explic regulile. Spun doar că se aduc tot felul de cadouri și e nasol să extragi un număr mic. A fost cazul meu. 2. WTF?! Puțin ironic e c-am tras ”2” în timp ce râdeam de ceilalți care trăseseră numere mari pe care mai adăugasem eu niște expresii ce se spun doar după ora 22 sau pe acolo…. Dacă nimerești un cadou nasol, foarte probabil vei rămâne cu el. Anul ăsta am băgat la cap să-l și păstrez oricât de nasol ar fi pentru că e cel mai bun cadou pe care-l poți nimeri pentu tine. Asta dacă nu cumva ți-l fură altcineva sau schimbi de bună voie cu altul și mai nefolositor fără să-ți dai seama de asta în goana ta de a scăpa – anul ăsta – de ”Gina”. În fapt mai toate cadourile sunt utile dar nimeresc la persoane greșite și nu se schimbă (fură) mereu. Adică uneori persoanele cărora li s-ar potrivi acele cadouri ori nu sunt printre noi la momentul respectiv, ori nu sunt deloc. Pe de altă parte unii dintre noi ne văităm degeaba când chiar noi aducem pamperși folosiți, căciulă nasoală, mop, etc.. Dar fără astea care acționează ca un factor destabilizator și care pun în acțiune furturile, socializarea și râsete prostești cred că întâlnirile noastre ar fi banale. Așa că unii dintre noi vom rămâne troll-eri.
Cred că anul ce-a trecut a fost mai bun decât anul de dinainte și cred că mereu e așa. Am reușit să ne cunoaștem mai bine între noi, să cunoaștem echipe noi datorită celor câteva meciuri și turneului din Varșovia, să ne deschidem către Touch și că am mai supraviețuit încă un an. Nu e ușor și nimic sigur pentru viitor să practici rugby amator/de socializare în România 2019 (da – țara aia care s-a calificat la fiecare turneu mondial până recent) și asta mulțumită aproape integral unui singur tip și fondurilor proprii.
Pentru prima jumătate a anului ce vine ne-am aranjat câteva meciuri tari și un nou turneu. Apoi luăm o mică pauză și mai vedem ce apare.
Socializare.
La fiecare astfel de întâlnire mai vin și Arlechini care nu mai joacă acum sau ne susțin în alte moduri care nu permit întâlniri prea dese. M-am bucurat c-am revăzut fețe vechi și că reușim să fim o grupare destul de funcțională și probabil atipică având în componență indivizi de diferite vârste și diferite background-uri. Nu vreau să fac o analiză a grupului: cred că e complexă și eu aș greși-o. Vei observa cine și cum suntem citind pe parcurs site-ul. Sau alăturându-ne.
După ce-am terminat cu cadourile (cel mai tare mi s-a părut un tricou cred că de la Barbarians) și am mai băut amețindu-ne puțin (alcoolul ocupă o parte evidentă în rugby-ul de socializare și ante 1995; din fericire noi ne putem distra și cu puțin; am dovada la cerere: maxim 25%-30% din ce înseamnă mult) și începuserăm Procesul etapei și atmosfera legată de el (voi reveni asupra Procesului), ne-am gândit că ar fi vremea să forțăm ăia 25-30% și am mers într-un alt club unde Procesul a continuat într-o oarecare formă. Mi s-a părut amuzant acolo că noi eram mai toți cu tricoul echipei, făceam glume proaste, ne comportam dezinvolt, H. dansa cu un beerholder pe cap și o chestie de copii pentru încâlzit mâinile și alte întâmplări amuzante și altele pe care nu mi le mai amintesc, totul în contrast cu ceilalți oameni din club care erau foarte preocupați de cum se prezintă.
Noi vă urăm pentru anul ce vine multă sănătate și mult râs. Nu știu cum poți ura cuiva mult râs (probabil așa cum deja am făcut-o…) dar e un început pentru toate. Ar fi grozav în 2020 să începi să faci și mai multă mișcare. Nu obligatoriu rugby sau touch cu noi ratând astfel ”some quality time”, dar măcar 2 sesiuni săptămânale a 20 sprinturi de 100m cu pauză de 20 sec, sau alergat vreo 10km pe săptămână la un ritm de măcar 5’/km, sau orice altceva care-ți solicită inima, scade colesterolul, menține o greutate sănătoasă și te face să zâmbești ca prostu` după ce se termină.
Comentarii Recente