Joi, 12 martie ora 17.
Situația nu arată deloc bine. Deși sunt multe scenarii posibile, în nesiguranța asta îți creezi tu un scenariu și rămâi pe firul ăla. Doar că la noi e cam complicat acum. Chiar e ca la ”a fost sau n-a fost”. Vom juca sau nu vom juca? Să faci haz de necaz e cel mai bun medicament. Mereu. Deja facem glume cum vom juca și dacă se termină nasol – vom beneficia de cea mai bună publicitate pe care ne-o dorim. Sau c-am putea juca clandestin pe câmp să nu știe lumea. Ce-i drept e că până acum am jucat și în centrul orașului și n-a știut nimeni. La câte meciuri am avut, cred că prietena mea a venit maxim o dată… Măcar nu ne va critica nimeni din tribună pentru decizia aleasă.
Asta ne-ar mai trebui. Adică toți investim cumva ceva, unii chiar foarte mult, și e de dorit să încoronăm eforturile cu o joacă. Înainte de joc a trebuit chiar să-i suportăm pe Traian și prietenul lui, doi mâncători de rugby pe pâine. Acum, uitându-mă la ei, nu-mi dau seama care erau proporțiile dintre rugby și pâine dar agreăm toți că galezii n-ar fi trebuit să dea atâta la bețe împotriva Anglei. Aici a fost ”match”. Nici noi nu dăm la bețe. Oricât ne-am pricepe sau nu la rugby, ”lăsați-ne să ne pregătim pentru Champions League”.
Riscurile fiind evidente și nevrând să facem politică, vineri am ales să nu jucăm. N-a fost ușor pentru noi dar gândindu-mă la mine, cred că cel mai mare regret e că n-am putut fi gazde memorabile pentru englezi. Sigur ar fi fost un weekend amuzant.
Trebuie spus că la Arlechinii, oricum am evolua jocul și existența noastră, cel mai important rămâne să ne protejăm integritatea fizică. Chiar dacă rugby-ul e un sport dinamic și prezintă, măcar în aparență, niște riscuri, practicarea lui de către cei mai mulți dintre noi e menită într-o proporție evidentă pentru a păstra un anumit grad de sănătate și mobilitate în viețile noastre. Sperăm ca toată lumea să se îngrijească în perioada următoare și să terminăm cu asta. Nu obligatoriu c-ar fi important pentru omenire, care și ea la rândul ei e un virus – dac-ar fi să schimbăm perspectiva, dar în aprilie avem ceva meciuri programate. Chiar și-n mai. Iar în iunie jucăm în finala Champions League-ului nostru.
P.S. Probabil că Dumnezeu nu e român. Adică singurele echipe românești în primăvara europeană – CFR Cluj și Arlechinii – par să sufere. CFR a suferit pân-a scăpat iar Arlechinii sunt sub semnul întrebării.
Dan Petrescu la Arlechinii!