53774_623721967644547_1857426724_oTotul a inceput cu dorinta mea arzatoare de a juca rugby, un sport ale carui  valori le apreciez enorm. Primul contact cu balonul oval l-am avut  abia in liceu, atunci am luat microbul.  Acest microb a devenit tot mai puternic  odata cu trecerea timpului,  dar din pacate nu-l puteam ‘trata’  practicand acest sport. A fost o lunga perioada la care acum privesc cu melancolie, in care incercam sa nu ratez nici un meci de rugby la tv, devenisem un fan al campionatului francez  transmis de Eurosport2 si al emisiunii ‘Jour de rugby’ de pe TV5.

Intr-o zi am decis ca este momentul sa fac ceva cu aceasta pasiune dar  timpul nu-mi permitea sa merg constant la antrenamentele unei echipe. Pe siteul Federatiei Romane de Rugby am vazut  ca se organiza un curs de instructor de rugby pentru incepatori, am aplicat imediat si a doua zi eram in sala de conferinte a FRR ascultand si notand cu mare interes tot ce se prezenta. Atunci a fost momentul in care mi-am dat seama ca rugbyul practicat  de amatori este practic inexistent in Bucuresti . Descoperisem nisa, singurul lucru pe care l-am facut dupa a fost sa-mi canalizez energia catre promovarea ideii si formarea unui grup de oameni care sa aiba aceeasi dorinta, practicarea rugbyului doar  pentru placerea jocului, in timpul liber.

Am postat un anunt pe internet, am mers din nou la FRR pentru a cere sprijin, tag-uri si baloane, iar intr-o zi de noiembrie anul 2011, intr-o vineri mai exact, a avut loc prima intalnire pe stadionul de atletism.  Tot ce a urmat dupa a fost ca un vis care devenea realitate. La fiecare antrenament veneau si mai multi oameni,  nici macar iarna care se instalase cu ninsori si frig nu ne-a oprit. In fiecare duminica veneam la teren cu imensa dorinta de a juca rugby, iar in restul zilelor saptamanii ne gandeam cum sa treaca timpul mai repede, sa vina duminica iar J.

Ca orice inceput, nu a fost usor, de-a lungul timpului am jucat pe terenul din cadrul Federatiei de Atletism, de multe ori ferindu-ne de sulitele sau discurile aruncate de atleti, am jucat pe terenul de fotbal din curtea caminului Leu, apoi pe terenul de rugby din complexul sportiv Tei. Dupa acea perioada  de ‘prigoana’, am gasit sprijin la Federatia Romana de Rugby, unde ne antrenam si acum, lucru pentru care le multumim mult .

Antrenamentele noastre au devenit din ce in ce mai interactive, mai complexe, dorinta de a invata sa jucam rugby a pus stapanire pe noi, dupa fiecare antrenament am facut si o ‘repriza a 3-a’ la o bere unde discutam cum a fost, ce mai este de facut pentru a creste distractia in cadrul grupului. Tot in cadrul reprizei a 3-a am ales si numele grupului, Arlechinii Bucuresti, dar am si decis sa trecem la urmatorul nivel de organizare, constituirea unei asociatii sportive. Numele cred ca ne reprezinta perfect, transmite un mesaj nostim care vine din contrastul dat de activitea nostra, practicarea rugbyului  si idea de arlechin, cineva care te face sa zambesti. Este practic imaginea noastra, noi jucam rugby cu zambetul pe buze, acesta este si mesajul pe care-l transmitem.

Intre timp am sudat relatiile  in cadrul grupului, am devenit toti prieteni buni pe care te poti baza atat in teren cat si in afara lui. Am dezvoltat partea sociala a activitatii, cunoasterea unor oameni noi pe care-I leaga aceeasi pasiune, iesim des in oras impreuna si vorbim cu mandrie despre activitatea noastra.

Scopul nostru este sa participam la cat mai multe turnee in strainatate, acolo unde se organizeaza adevarate festivaluri de rugby amator, cu echipe din toata lumea si unde distractia si voia buna se intrepatrund cu jocul de rugby. Tintim ca prima iesire sa fie la cel mai mare turneu de rugby amator organizat in Europa, cel din Flandra, Belgia, in anul 2014.

In acelasi timp speram sa atragem si alti oameni pasionati la fel ca noi, incepatori, oameni care apreciaza valorile acestui sport si care vor sa-l practice de placere. Aici este si frumusetea grupului, nu constrangem pe nimeni sa participe obligatoriu la antrenamente, nu se face nici o prezenta, toata lumea a venit si vine in continuare  sa se distreze, sa invete si sa joace rugby. Nivelul de cunoastere  sau de practicare al rugbyului nu este un criteriu de selectie, ba din contra, cei care nu au mai jucat niciodata au prioritate. Foarte  importanta este si a fost calitatea umana a celor care vor sa faca parte din grupul nostru, anii de rugby din trecut nu ne intereseaza. Suntem si functionam ca o adevarata echipa si asa vom ramane, suntem foarte mandri de asta si incercam sa ramanem uniti si in viitor.

MARIUS

Tags

 

1 Comment

  1. Paul Crowley spune:

    Good morning. My name is Paul Crowley I am chairman of a amateur rugby union club in Wales called Machen RFC. On 26th May until 29th May 2017 we are coming to Bucharest on tour and we are looking for a game against an amateur club in Bucharest on Sat 27th May 2017 at 1430hrs kick off. Can you help me either arrange a game against yourselves or put me in touch with a contact at another club in Bucharest to make the arrangements. Thanks you for you help in this matter.

    yours in rugby

    Paul Crowley

Leave a Comment